Traseismul politic, o plagă care trebuie eliminată

Atunci când cineva se hotărăşte să între în politică, în teorie cel puţin, ar trebui s-o facă pentru că simpatizează un anumit partid, cu care se află în sintonie, şi doreşte să–şi aducă propriul aport la realizarea idealurilor comune membrilor acestuia. Politica, în ciuda tuturor aparenţelor, presupune totuşi o activitate altruistă şi nu una egocentrică. Ea este instrumentul prin care un cetăţean, împreună cu alții, poate încerca să construiască bunăstare pentru cetate şi pentru locuitorii ei – prin legi bune şi prin decizii înţelepte – bunăstare de care ar beneficia automat şi politicianul respectiv, ca locuitor al cetății.

În realitate însă, politicienii, în general, şi traseiştii, în particular, sunt doar nişte triști oportunişti în căutarea binelui propriu, politica fiind văzută de aceştia doar ca un instrument prin care ar putea să–şi îndeplinească, eventual, visul de a parveni, nu pentru că ar avea un crez şi o năzuinţă pe care ar dori s-o vadă realizată prin propria contribuţie.
Traseismul politic nu poate fi motivat în nici un fel, pentru că nu poţi pretinde că lupţi pentru electorii tăi sărind de la un partid la altul, pentru simplul motiv că acestea au ideologii diferite, viziuni diferite, obiective diferite şi soluţii diferite. Iar dacă cineva, totuşi, reuşeşte să fie ca un lichid ce ia forma vasului în care este transferat, în acest caz, nu mai poate fi numit politician, ci camelelon politic și nici nu mai poate pretinde că ar face interesul celor care l-au ales. Nu poate fi numit politician cel care azi spune una şi mâine alta, într-o zi îi laudă pe unii şi-i critică pe alţii, iar a doua zi să treacă la adversari, să-i critice pe foştii colegi şi să-i laude pe foştii adversari. E o problemă de credibilitate, iar credibilitatea este lucrul cel mai important la un politician. Şi nu doar din punctul de vedere al celor care, în mod greșit, i-au acordat încrederea și votul lor, dar chiar şi din acela al noilor colegi.

În cazul traseiştilor nu există nici măcar scuza, devenită clasică după Revoluţie, că ar face rezistenţă din interior. Asta este o gogoriţă infantilă, pentru că imediat ce un politician ar vota altfel decât îi trasează partidul, a doua zi ar fi demis.

În concluzie, nu există nici un fel de scuză pentru traseism. Eşti traseist? Pregătește-te, vei ieşi din politică foarte curând! Şi cunosc mai multe cazuri concrete. Vor mai urma şi altele, sper, până când politica românească va scăpa definitiv de aceşti paraziţi. Și asta deoarece chiar şi politica are nevoie de morală, poate mai mult decât orice alt sector de activitate umană.

Share: